Initiere si practica in apicultura organica si naturala
Prima carte de apicultura organica si naturala din Romania
Comanda cartea “ Initiere practica in apicultura organica si naturala”
Inainte de prezentarea propriu-zisa a cartii vreau sa-ti pun cateva intrebari:
– Cat aloci din timpul tau pentru intretinerea coloniilor de albine? Te incadrezi in categoria celor care din aprilie pana in septembrie au foarte mult de lucru la albine?
– Crezi ca roirea este un fenomen sezonier si atunci cand coloniile sunt dezvoltate trebuie sa scoti tot timpul rame cu puiet, sa rupi botcile, pentru a preveni roitul?
– In timpul culesurilor te trezesti adesea cu cuiburile blocate si trebuie sa intervii din nou in colonii pentru a largi spatiul de ponta al matcii?
– Pentru tine varooza este o problema acuta si daca nu tratezi albinele cu substante chimice toxice crezi ca nu vor supravietui?
– Cum stai cu depopularile si disparitia coloniilor de albine? Ti s-au intamplat astfel de fenomene? Ai prieteni, cunostinte despre care ai auzit ca au patit asa ceva in ultimii ani?
– Care este situatia bolilor in stupina ta? Ai avut probleme la care nu le-ai gasit raspuns, sau a trebuit sa tratezi cu antibiotice? Ai pierdut colonii de albine in urma intoxicatiei cu substante chimice datorate stropirilor?
Dupa ce ti-ai raspuns la aceste intrebari, am sa iti spun si eu cate ceva:
La inceput albinele imi ocupau o buna parte din timp, pentru ca imi placea sa stau cu mainile in ele. Apoi m-am gandit sa imi extind stupina, dar cand am ajuns aproape de 20 de colonii, mi-am dat seama ca volumul de munca va creste proportional cu numarul acestora. Insarmarea ramelor si lipirea fagurelui artificial imi luau de asemenea foarte mult timp.Am lucrat cu aproape toate tipurile de stupi, de la orizontal pana la vertical cu cat, cu 10 -16 rame si diferite tipuri de magazii. In acelasi timp, oboseala si uzura fizica se accentuau, apicultura devenind dintr-o activitate de placere una de uzura si de rutina, in care albinele si omul se streseaza reciproc…
In legatura cu roirea, mi s-a intamplat sa imi roiasca coloniile si de 2 ori in timpul verii. Am incercat si eu toate metodele cunoscute pe-atunci : ruperi de botci, scos de rame cu puiet capacit, cautat matca, facut de roi artificiali, dar aceste activitati nu insemnau pentru mine decat stres. Si pentru albine la fel….Inchipuie-ti cum e sa cauti regina intr-o colonie dezvoltata in lunile de vara…e practic ca si cum ai cauta acum in carul cu fan. In plus, toate acele manipulari de rame, scuturari de albine, interventiile destul de dese in colonii erau foarte agresive pentru albine.
La capitolul varooza am amintiri mult mai neplacute. Stupii pe care ii aveam, erau facuti de mine, cu ferastraul si ciocanul. Cand faceam tratament cu varachet tot fumul iesea pe la imbinari, si inhalam in acest fel destul de mult. Tratamentul cu fitile de mavrirol care stateau in stup de toamna pana primavara era de asemenea un episod neplacut. In plus, stiam ca toxicitatea fagurilor creste dupa fiecare tratament si substantele chimice se transmit apoi in miere, astfel ca am inceput sa ma intreb: ce miere dau eu sa manance copiilor mei? Cum as fi putut valorifica ramele cu pastura stiind ca sunt imbibate de pesticide si insecticide? Imi amintesc cum intr-o primavara cand primul copil avea vreo 3-4 ani am mers la stupi si mi-a cerut fagure cu miere din rama. Imediat privirea mi-a cazut pe fitilul de mavrirol pe care il pusesem acolo de toamna, si care stiam ca elibereaza vapori cu insecticide in tot stupul pentru tratamentul varoozei. A fost un sentiment neplacut….care a nascut in sufletul meu dorinta de schimbare.
Despre depopulari si disparitii de colonii de albine, de vreo 3-4 ani incoace nu exista an in care sa nu aud ca un numar mare de colonii dispare permanent fara a fi determinata cauza. Ba mai mult, se pare ca aceste disparitii sunt insotite de fenomene ciudate: nu ramane nici o albina chiar daca disparitia se produce cand vremea este rece, ramele cu miere raman intacte, cateodata pe fundul stupilor ramane un praf alb….
Despre boli, pot sa spun de asemenea ca stupii mei nu au fost ocoliti. Incepand cu nosemoza si terminand cu loca americana, au avut asa: nosemoza, puiet varos, puiet pietrificat, varooza, loca americana. Ultima a dus la disparitia aproape totala a coloniilor. Imi amintesc cum am venit de la Cluj(acolo faceam medicina) intr-un septembrie si am gasit lazile aproape goale, raspandind un miros neplacut. Instinctiv am stiut ca este vorba de loca americana, dupa aspectul specific pe care il aveau celulele cu puiet si mirosul degajat. Din 16 colonii nu am mai putut sa recuperez decat 3-4 maini de albine si o matca, pe care le-am inchis intr-o lada noua in beci, vreo 3 zile, fara mancare. Dupa ce le-am eliberat am constatat ca murisera aproape de jumatate din albine, dar matca inca mai traia. Pentru ca nu stiam daca vor mai putea trece iarna, le-am pus pe faguri cu miere si am asteptat pana in primavara. La restul lazilor le-am dat foc, impreuna cu tot ce era in ele.
Din toate cele 16 colonii pe care le aveam la acea data, mai ramasesem doar cu doua maini de albine si o matca.
Privind in urma, am facut un bilant al anilor de stuparit de pana atunci. Mi-am dat seama ca ceva nu era in regula, si am cautat sa inteleg cauzele care au dus la acele evenimente. Nu eram multumit cu nimic din ceea ce insemna apicultura: timpul necesar din ce in ce mai mult, efort fizic in conditii extreme de caldura excesiva, stres, uzura, in plus productivitatea depindea de posibilitatea de transport a stupilor in pastoral la culesuri de intensitate crescuta….Totul era din ce in ce mai complicat si pe deasupra au aparut si bolile, am pierdut apoi toata stupina….ce era de facut?
Nu m-am gandit insa nici o clipa sa renunt, ci am mers inainte.
Tot ceea ce a urmat a fost ca o renastere binecuvantata. Dupa ani de zile de studiu si cercetare a comportamentului si desfasurarii vietii coloniilor de albine am reusit sa gasesc raspuns pentru toate problemele pe care le-am enumerat mai sus.
Cartea “Initiere si practica in apicultura organica si naturala” este tot ceea ce ai nevoie pentru a depasi situatii limita de genul celor expuse adineaori.
Vei afla exact explicatiile si pasii de actiune necesari pentru a practica apicultura la un alt nivel.
Ceea ce vei citi in aceasta carte sunt elementele pe care eu le-am elaborat pentru a iesi din situatiile negative in care ma gaseam. Aceste elemente sunt absolut originale , deci nu le gasesti in alte carti. Ba mai mult, mediul academic a identificat nu mai putin de 5 patente de importanta nationala si mondiala. Iti prezint asadar un material extrem de valoros!
La capitolul timp, oboseala, stress, pot sa iti spun ca la ora actuala imi permit sa intretin un numar de colonii de cel putin 10 ori mai mare decat la inceput fara sa am nevoie de timp suplimentar, fara sa muncesc excesiv si fara sa fac munca fizica extenuanta. Am invatat de ce 2-3 interventii pe an in stupina reprezinta maximul necesar si cum sa fac ca fiecare interventie/colonie sa nu dureze mai mult de 5-7 minute. Cu alte cuvinte, eu aloc fiecarei colonii anual maxim 15-20 minute. In restul timpului prefer sa fac altceva, si chiar daca merg la albine imi place sa stau langa ele, sa le observ….
La capitolul roire, in acord cu cele scrise mai sus, iti dai seama ca acest fenomen pentru mine nu mai reprezinta o problema. Am elaborat metode prin care pragul de roire este depasit in dinamica (adica albinele isi vad de treaba la capacitate maxima), ceea ce aduce un plus de productivitate la sfarsitul verii. Paradoxal, fara sa intervin agresiv si sa enervez coloniile saptamanal pentru a le rupe botcile sau a le lua puietul.
La capitolul varooza, au trecut 7-8 ani de cand am dat facut ultimul tratament cu substante chimice. Varachetul, mavrirolul si alte substante chimice toxice sunt deja istorie! Ba mai mult, dupa ce am renuntat si la fagurii artificiali, lucrand numai cu faguri naturali pe care albinele si-i construiesc singure am ajuns la performanta de a executa tratament o singura data pe an cu acid oxalic, selectiv.
Acest lucru inseamna ca am si colonii pe care nu le tratez deloc!
Depopularile sau disparitiile coloniilor de albine imi sunt total straine.
La capitolul boli, am elaborat remedii si metode de profilaxie si tratament specifice. Loca Americana acum nu mai este un dusman de temut al albinelor, ci un factor nesemnificativ. Prin metodele elaborate am reusit vindecarea si altor stupine din mai multe zone ale tarii. Fara substante chimice!! De asemenea nosemoza, puietul varos, au fost eradicate din stupina mea.
Fata de acestea mai adaug elaborarea metodelor de analiza a existentei si starii matcii in nucleul de imperechere sau in colonie fara sa ridic ramele cu puiet, precum si metode de crestere si selectie a matcilor si trantorilor.
Toate aceste elemente compun un sistem complet si complex de intretinere a albinelor in maniera organica-naturala, pe care l-am denumit sistemul Maximus.
