A sosit primavara. Stupii au inceput dezvoltarea odata cu acumularea primelor picaturi de nectar pe care il vor transforma in miere. Acesta este un proces natural, care ar trebui sa se desfasoare fara blocaje. De fapt, intreaga activitate a coloniilor de albine ar trebui sa se desfasoare in acest fel, pe tot parcursul sezonului.

Din pacate, de cele mai multe ori si la cei mai multi dintre noi, lucrurile stau cu totul altfel. Foarte multi stupari sunt nemultumiti datorita diferitelor aspecte, care mai de care.

La unii s-au depopulat stupii in iarna, la unii in primavara.
La unii au roit la corcodus, la altii au disparut de tot.
Unii au puiet varos, altii nosemoza.
Altii nu stiu ce au…ca „nu merg bine“….etc

Toate aceste nemultumiri au un punct comun,care scapa majoritatii, dar….totul depinde doar de noi!

Iata un exemplu : gaselnita. O creatura foarte interesanta, care strica fagurii – cu preponderenta pe cei negri, pusi la pastrare de toamna pana primavara.

Din punctul meu de vedere, e un fenomen natural care nu are nimic de-a face cu vreo “invazie”, sau “parazitare”, sau orice altceva. Din moment ce aceasta molie gaseste mancare si loc in care sa se inmulteasca, o va face. Este doar o lege a naturii si nimic mai mult.
Fireste, pentru noi cei obisnuiti sa catalogam legile naturii dupa propriile rationamente…. E mai greu de acceptat. Si atunci….da-i si lupta contra moliei. Cu fumigatii cu sulf, dar si mai si, cu naftalina.
Naftalina, care sublimeaza in aer si este absorbita in cantitate foarte mare in ceara.
Naftalina, care este un compus foarte toxic, pentru cine nu stie. Pentru orice vietate, inclusiv pentru om. Da, si pentru albine.

Din pacate, ceara romaneasca contine naftalina in cantitati ingrijoratoare, ceea ce duce printre altele si la inducerea unor factori de stress toxic extrem pentru coloniile de albine. Rezultatul..?
Revenind la molie: nu este nimic anormal in comportamentul ei. Anormal este doar faptul de a pune faguri la pastrare peste iarna, si a nu ne da seama ca este un lucru anormal.

Acesta fost doar un exemplu. Mai sunt multe de discutat, dar o vom face la curs.
Incepem in acest an seria cursurilor de apicultura holistica. Pentru a invata sa intelegem ce e normal si ce e anormal, identificand cauzele principale. Pentru ca in ziua de azi nu mai stim ce inseamna normalitatea, si nu mai avem la ce sa ne raportam. De aici diferitele erori cu consecinte nu de putine ori usturatoare.

Cursul de Apicultura Holistica- Modulul 2, 30-31.05.2018
Localitatea Beclean, Jud. Bistrita Nasaud
Pot participa si cei care nu au ajuns la primul modul . Modulul contine atat o parte teoretica, cat si una de aplicatii practice in stupina scoala.
Printre altele vom discuta despre:
-patternuri negative in viata coloniilor de albine-recunoastere si corectare
-stari de dezechilibru induse de diferiti factori
-dezvoltarea de primavara si pe tot parcursul sezonului fara faguri artificiali si substante chimice de sinteza
-elemente de producere a matcilor prin metode natural-holistice
-introducerea factorilor de stress programat pentru colectarea diferitelor produse apicole
Pret: 190 RON, cazare la Pensiunea Iris sau fiecare unde doreste.

Inscrierea se face completand formularul de mai jos si trimiterea sa pe email, pana cel tarziu pe data de 20.05.2018:

Click aici- Curs de apicultura holistica

Importanta lunii August in stuparit

Deunazi am avut o discutie cu niste prieteni despre cea mai importanta luna din punct de vedere apicol. Fiecare din ei au fost de parere ca lunile de primavara sunt cele mai importante pentru ca atunci ia startul colonia, sau de inceput de vara pentru ca atunci se face salcamul…in fine.

Pentru mine cea mai importanta luna este insa luna August. Da, stim poate ca asa se spune, ca de fapt acum incepe sezonul apicol urmator, pentru ca sezonul apicol actual s-a incheiat si trebuie sa stimulam cresterea puietului, sa facem hraniri, tratamente, etc. Aceste afirmatii sunt valabile doar daca practicam o apicultura industriala, reductionista.

Iata alte elemente care caracterizeaza aceasta perioada:

Pentru ca practic o apicultura holistica, eu nu am aceleasi referinte cand spun ca luna August este cea mai importanta. Are un specific aparte, care se confirma in fiecare an, si care face ca fiecare colonie de albine sa dovedeasca de ce este in stare.

Acum, in luna August eu selectez cele mai bune colonii ale caror matci  merita sa intre pe linia de multiplicare.

Tocmai datorita acestui fapt eu nu hranesc deloc  in August sau Septembrie coloniile de albine. Nici roii( decat daca vreau neaparat sa ma inmultesc cantitativ, si nu calitativ).  Nici nu le fac tratament. Nici nu le restrang cuibul, ba din contra.

Practic din luna August si pana pe la jumatatea lunii Octombrie este perioada in care:

• Reginele dovedesc prin ponta si vitalitate calitatile lor
• Albinele aduc cea mai buna miere de la flora spontana
• Albinele aduc polen si se constituie rezervele de iernare
• Roii facuti anul trecut dovedesc si in aceasta perioada daca au regine bune sau nu

In afara de aceasta, luna August este cea mai buna luna  pentru mine d.p.d.v al:

• Producerii reginelor de prasila
• Producerii roilor

Un alt aspect demn de luat in considerare: roii ii formez pe doua corpuri si vor avea doar rame capacite, in afara de 2 rame goale, fara faguri, care vor fi puse in pozitii cheie pentru a  confirma elementele importante in evaluarea calitatii matcii.

Am in aceasta perioada coloniile de productie pe cate 3 corpuri, din care cel de sus este cu miere de vara-neextrasa inca, al doilea si primul de jos fiind cu puiet.

De regula in Octombrie extrag mierea acumulata din August in corpul 2, precum si fagurii cu pastura care au ramas in corpul de jos( corpul 1).Daca nu este nimic de extras nu extrag, coloniile ierneaza pe mierea din corpul 3, dar acestea au fost exceptii.

Intotdeauna optez sa iau eu mierea de vara tarzie si sa iernez albinele pe mierea acumulata pana in luna August, pentru ca este o miere foarte valoroasa, mult mai bogata in nutrienti decat mierea acumulata la inceputul verii( in zona mea, si de regula-nu are mana).

In concluzie, iata ca luna August nu reprezinta nicidecum sfarsitul unui sezon apicol si inceperea altuia, ci reprezinta inceperea perioadei in care coloniile de albine aduc cel mai pretios nectar, produc si selectez cele mai bune matci cu care fac roi capabili sa ajunga in anul urmator colonii de productie.

Un lucru important: Nu hranesc roii. Pentru ca cei care nu confirma, in Octombrie cand intra cu adevarat coloniile la iernat vor fi desfiintati.

Inceputul lunii August imi ofera posibilitatea sa imi inmultesc stupina calitativ si sa consolidez an de an liniile de matci de prasila.

Ar mai fi multe de povestit dar vom continua in articolele urmatoare.

Si pentru ca toate aceste informatii sa nu ramana  doar la nivel general, in luna Octombrie voi oferi posibilitatea celor interesati de apicultura holistica, organica-naturala, de a participa la primul curs de acest gen organizat in Romania. Este o sansa importanta pentru toti cei care doresc sa acumuleze cunostinte teoretice dar si practice in acest domeniu. Mai multe detalii in saptamanile care urmeaza.

Daca ti-a placut articolul da un like sau distribuie-l, sa il citeasca si altii. Lasa-mi mesajul tau in casuta de mai jos si nu uita sa te abonezi la newsletter pentru a primi toate noutatile in timp util. Pe curand!

La ora actuala exista multe diferente intre apicultura din afara si apicultura romaneasca. Pentru ca eu cunosc foarte bine din experienta fenomenul apicol din Germania, am ales sa fac o paralela pentru a evidentia elementele exact asa cum sunt ele in realitate, cu bune si cu rele.

Sa incepem cu elementele pozitive:

In Romania:

• beneficiem inca de o biodiversitate semnificativa in ceea ce priveste plantele melifere spontane, la toate formele de relief

Exista inca , mai mult sau mai putin izolat , coloniile de albine din rasa Apis Mellifera Carpatica, mai mult sau mai putin hibridate, dar exista.

Datorita acestor doua aspecte avem posibilitatea sa producem material genetic si produse apicole de calitate maxima.

In Germania:

• se trateaza coloniile de albine preponderent cu acizi organici: formic, oxalic, lactic
• multi stupari folosesc circuitul intern de ceara, din productia proprie, din care isi fac faguri
• legislatia este mult mai dura si se aplica riguros, cu sanctiuni drastice pentru cei care distrug mediul inconjurator
• asociatiile locale sprijina prin multe forme stuparitul local, de la profilaxie/combatere/cursuri/informare pana la ajutor efectiv in diferite situatii intalnite in activitatea apicola
• se incearca repopularea cu albina neagra (Apis Mellifera Mellifera), care a populat odata teritoriul si care nu este hibridata si nici intens selectionata, disparand datorita introducerii masive a albinei Carnica si Buckfast.
• fiecare apicultor -indiferent de cati stupi are – are posibilitatea sa-si valorifice produsele apicole in retelele de magazine locale, populatia fiind constant educata in sensul cumpararii de produse apicole autohtone locale
• copiii sunt educati de mici sa ocroteasca mediul si sa iubeasca albinele, prin  vizite la stupine  in cadrul scolilor sau gradinitelor, ca programe educative

Elemente negative:

In Romania:

• putem bifa in primul rand ca negative lipsa elementelor pozitive din Germania: tratamentele se fac inca cu substante chimice interzise de mult: amitraz, fluvalinat, chiar antibiotice, lipsa mijloacelor de informare adecvata a stuparilor, legislatia imperfecta care permite distrugerea mediului inconjurator si a biodiversitatii, hibridarea tot mai intensa a albinei carpatine cu rasele de albine la care altii vor deja sa renunte, lipsa posibilitatilor de valorificare a produselor apicole locale datorita lipsei de sprijin din partea organizatiilor/autoritatilor, lipsa promovarii educatiei in randul copiilor si tinerilor referitoare la protectia mediului si ingrijirea albinelor, si multe altele

In Germania:

• putem bifa exact lipsa elementelor pozitive din Romania: reducerea drastica a biodiversitatii( aceasta mai exista doar in parcurile nationale), datorita agriculturii intensive si chimizate care cultiva terenurile pana langa sosea. Catre toamna, dupa strangerea recoltelor se planteaza cu seminte de diferite plante melifere fasii cu latimea de 5-10 m pentru a asigura nectar necesar bondarilor, fluturilor, albinelor. In momentul in care acest model de agricultura intensiva ar fi preluat si in tara noastra, ar duce cu siguranta la distrugerea unor importante specii de plante melifere foarte importante pentru viata albinelor.
• lipsa albinei autohtone (Apis Mellifera Mellifera), care datorita avantului industrial in apicultura, a ajuns acum sa fie importata din tari precum Norvegia si Suedia, in speranta ca se  va asigura din nou repopularea care exista odata. Din pacate nemtii au realizat ca nu mai este vorba de aceeasi albina neagra pe care ei au avut-o candva, dar acum sunt in situatia de a accepta ceea ce mai exista pe la altii.

Analizand situatia in cele doua tari, observam ca Romania are inca cu ce, dar nu are cu cine.

Invers, Germania nu mai are cu ce( pentru ca a trecut prin fazele prin care Romania trece acum), dar are cu cine, pentru ca intre timp oamenii s-au desteptat si vor readuca la viata ceea ce au pierdut. Din pacate nu vor mai reusi in totalitate, pentru ca unele elemente deja pierdute, nu se mai pot recupera( si aici ma refer inclusiv la biodiversitate).

Important este insa ceea ce vom face noi, dar un lucru este cert: daca vom continua ca si pana acum, vom ajunge in situatia de a nu mai putea recupera nici macar o mica parte din tot ceea ce vom pierde. Inca mai avem o sansa sa invatam din greselile altora, pana cand nu va fi prea tarziu.

Lasa-mi mesajul tau si da un like sa citeasca si ceilalti acest articol, daca il consideri folositor.

Data viitoare voi scrie ceva despre albina neagra (Apis Mellifera Mellifera), si voi incerca sa evidentiez cateva particularitati pentru care nemtii o vor inapoi. Va fi interesant, cu atat mai mult cu cat , paradoxal, aceste particularitati nu tin de buzunarul individual.

Daca vrei sa afli cum poti sa practici apicultura naturala, fara sa folosesti tratamente cu substante chimice si faguri artificiali citeste cartea

Initiere si Practica in Apicultura Organica si Naturala. Detalii aici.

De curand unul din utilizatorii de pe forum m-a intrebat cum putem recunoaste calitatile unei matci cand inca se afla in nucleul de imperechere. O intrebare foarte buna, cu atat mai mult cu cat, pentru a o pune in practica trebuie sa avem un nucleu capabil sa sustina o colonie de albine care sa-si asigure singure cele necesare (miere, polen, sa-si cladeasca fagurii naturali).

In mod normal o matca isi arata calitatile dupa cel putin un sezon apicol complet, dar eu nu am nevoie de atat de mult timp pentru a-mi da seama ce poate sa faca.

Cele doua elemente cheie in aceasta chestiune sunt reprezentate de:

• nucleul de imperechere
• raportul intre elementele distributiei

Daca ai inteles pana aici despre ce este vorba, poti sa mergi mai departe. Daca ai nelamuriri te invit sa citesti cartea” Initiere si practica in apicultura organica si naturala” si apoi sa revii la subiect.

Acum sa le luam pe rand:

Nucleul de imperechere trebuie sa aiba capacitatea de a oferi coloniei un volum de minim 4 rame ME. Acest volum este determinat de mine ca reprezentand pragul minim pentru o colonie care trebuie sa se dezvolte singura in perioada mai-august, fara nici un ajutor, in orice conditii de mediu existente.

Raportul intre elementele distributiei reprezinta un raport  intre modul in care colonia din nucleu a ocupat celulele de albine cu miere, polen, puiet( capacit/oua) si construirea fagurilor naturali. Comparativ, la o colonie de productie ne intereseaza modul in care matca se raporteaza la sistem si dezvolta, respectiv pune colonia la treaba. Aici insa este vorba de cu totul altceva, gen “blitz diagnostic”. Eficacitate maxima, nu a dat pana acum rateuri.

Cum procedez efectiv:

• pana la nivelul de imperechere a matcii, conform celor scrise in carte la capitolul despre cresterea si imperecherea matcilor
• apoi , daca observ un raport de distributie optim pe cel putin unul din fagurii graitori din compartimentul nucleului ( 2 rame) las nucleul la liber pe 4 rame prin scoaterea diafragmei despartitoare
• indiferent de perioada in care ma aflu atunci, nu mai umblu la nuclei pana la inceputul lunii August. In acest sens, e posibil sa nu ma uit in ei chiar si 2 luni
• sub nici o forma nu stimulez/tratez cu vreo substanta
• in August la evaluarea raportului de distributie pot sa fac selectie din mai multe matci existente, alegandu-le pe cele mai bune. Procedez asa atat la matcile de prasila cat si la cele de productie
• perioada optima de evaluare este cea in care culesul este slab.
• Deci nu am nevoie de cules bun, si nici de stimulare pentru dezvoltarea nucleilor!

Pentru exemplificare am atasat si doua filmulete pe care te invit sa le urmaresti cu atentie.

https://www.youtube.com/watch?v=F84C2mBrXvI

si

https://www.youtube.com/watch?v=Y9vlZi203Go

Daca lucrezi pe sistemul Maximus si stapanesti bine cel putin elementele de baza, te invit sa ma provoci adresandu-mi intrebari sau nelamuriri. Pentru ca imi plac provocarile voi face tot posibilul sa raspund fie aici, sau pe forum.

Pe curand!

Salut!

Am ales acest titlu pentru ca in acest material, la inceput de an vreau sa lamurim cateva aspect importante. Chiar daca in ultima vreme nu am mai fost foarte activ pe forum si pe site, lucrez in continuare la proiectul meu, care va fi impartasit tuturor la momentul potrivit.

Dupa cum stii deja, tot ceea ce prezint pe acest site face parte din experienta mea personala.
Despre varooza noi am mai discutat, si oricat s-ar discuta, se pare ca este un subiect de actualitate . De ce? Pentru ca…inca nu s-a gasit un medicament, un tratament care sa rezolve problema acarienilor.
Parerea mea: Nici nu trebuie sa se mai caute asa ceva, pentru ca majoritatea tratamentelor( si aici ma refer la cele bazate pe substante chimice) au efecte adverse.
Se stie acum si despre VSH si albine care lupta singure contra acarianului.
Despre tratamente cu acizi organici, timol, uleiuri esentiale. Despre stupi rotativi sau zahar pudra( aceasta din urma constituind in primul rand o metoda de evaluare a infestarii la un anumit moment).
Dar totusi….acarianul este acolo si da batai de cap tuturor stuparilor. Cine nu trateaza, ramane fara albine in urmatorii ani!?
Hm….afirmatia aceasta am auzit-o si eu cu ani in urma, dar am fost sceptic de la inceput, si bine am facut. De fapt, este o afirmatie falsa!
Din simplul motiv ca albinele nu trebuie tratate…ca niste vietati care trebuie tratate!
Dar daca nu le tratam, supravietuiesc? Da. Dar trebuie sa avem grija cum folosim cuvantul “tratam”. Aici este vorba despre abordarea problemei. Se porneste din start de la o abordare gresita. Adica, daca vrem sa scapam de acarieni, nu trebuie sa ii distrugem cu tot felul de substante. Pentru ca, avand in vedere numai acarienii, scapam din vedere albinele. Iar albinele si acarienii sunt una…daca ar fi separati, nu ne-ar mai incurca. Deci trebuie sa analizam problema si din celalalt punct de vedere, al albinelor.
Adica sa gandim si sa actionam holistic.
Nu putem sa rezolvam o parte si sa o vatamam pe cealalta. Acarienii trebuie distrusi, dar albinele nu, ele trebuie inmultite. Deci, doua parti intr-un intreg, care merg fiecare in sensuri opuse. Daca mergem numai intr-un singur sens, oricare ar fi acela, nu vom avea sanse de reusita.
Ce este deci de facut? In primul rand sa renuntam la conceptul de “tratament”. Tratamentul actioneaza intr-un singur sens. Eventual pentru inceput poate fi inclusa aplicarea anumitor substante organice care afecteaza acarienii, ca metoda radicala. Dar aceasta nu este insa solutia completa.
De fapt, este ceea ce vroiam sa-ti spun la inceput: varooza exista inca si pune probleme pentru ca este abordata necorespunzator.
Iar acum unele sugestii pentru o abordare corespunzatoare. Cateva dintre ele au fost abordate in ultima mea carte, nu le mai dezvolt, le voi enumera:
1. Controalele “dese”, cheia marilor succese. Adica de maxim 2 ori pe an in sezon, primavara si vara tarziu. Am dedicat acestui aspect multe pagini. Acolo am vorbit si de aplicarea selectiva a substantelor organice, la nevoie.
2. VSH? …Nu. Eu nu cred in acest VSH transmis doar pe linie genetica. Adica unele colonii il au si altele nu, sau unele mai mult, altele mai putin. De fapt toate il au, dar el este in stare latenta, inhibat mai mult sau mai putin de diferiti factori. Si ca sa fiu putin mai contra, este impropriu numit “VSH”. Pentru ca nu este un comportament special, ci este parte integranta din fiinta si viata albinei. Asa cum aduna polen, miere, ingrijeste puietul, etc. Concluzie: acest “VSH” nu exista, el este prezent dintotdeauna asa cum este instinctul matern la mamifere. Selectie pe VSH? In nici un caz.
3. Fagurii cu puiet de trantor?!Rama claditoare?! Nicidecum. O alta directie gresita. Pentru ca, exista perioade din an in care acarienii nu merg pe puietul de trantori. De ce? Aceasta intrebare o adresez de ani de zile multor persoane. Pana acum nu am primit nici un raspuns plauzibil. Cert este ca, eliminand periodic puietul de trantori reducem tot la fel vitalitatea coloniei de albine.
4. Matci tinere si colonii cu vitalitate crescuta. Din nou un subiect prezentat amanuntit in carte.
5. Hrana de calitate, miere si polen. Fara suplimente.
Si ar mai fi, dar toate la momentul potrivit. In acest articol nu am avut intentia sa te invat cum sa scapi de varooza, ci doar sa evidentiez o alta abordare. Abordarea mea proprie. Asa fac eu. Si pentru albinele mele varooza nu mai reprezinta de multi ani o problema.
Daca subiectul ti s-a parut interesant da-i un like mai departe, sa ajunga si la altii. Pentru a primi noutatile in continuare nu ezita sa te abonezi la newsletter.
Pe curand!

O problema destul de acuta care se pune in randul stuparilor: ce rasa de matci e mai buna acum, cand s-a dat liber la fonduri si exista cerere de miere pe piata? Sau cu alte cuvinte, cu ce tip de albine putem face cat mai multa miere?

Si din nou toate se invart in jurul banilor. Odata cu cresterea posibilitatilor, cresc si pretentiile si eu cred ca este absolut normal sa fie asa. Cu o singura specificare: ar trebui sa creasca si gradul de constientizare al celor direct implicati in fenomenul apicol, indiferent de scara ierarhica pe care se afla.

In articolele trecute si in cartile pe care le-am scris, am aratat cum si de ce factori depinde rentabilitatea apiculturii. A ne margini numai la matca in sine, inseamna a privi problema dintr-o singura directie, ceea ce nu este de dorit. Deci inainte de a ne intreba ce rasa ne trebuie sa facem multa miere, trebuie sa ne informam temeinic despre toti factorii de care depinde calitatea unei matci si modul in care aceasta calitate se poate reflecta in buzunarul fiecaruia dintre noi.

De fapt, ceea ce vreau sa spun este: calitatea unei matci depinde in primul rand de stupar si apoi de materialul genetic.

Deci, inainte sa ne uitam peste gard la rase cu pedigree, ar fi bine sa ne uitam la noi. Facem noi totul bine, creem conditii reale pentru ca o matca sa isi etaleze calitatile?

Si acum despre carpatina noastra.

Neselectionata, roitoare, neproductiva sau mai putin prezentabila in comparatie cu rasele indelung selectionate din alte tari, asa o catalogheaza multi dintre noi. Eu ii atribui insa avantajul major pe care toate celelalte rase cu pedigree l-au pierdut, si despre care nu voi da alte detalii. Chiar va rog sa va ganditi care ar fi acesta. De exemplu, coloniile mele de carpatina puse cot la cot cu carnica germana au strans nu numai mai multa miere, dar au si alte calitati despre care voi vorbi poate in urmatoarele subiecte.

Problema e ca eu nu am urmarit mierea, ci cu totul altceva.

Pentru a intelege carpatina trebuie sa privim dincolo de ea si de continutul celulelor din faguri. Dupa ce o intelegem stim de ce are nevoie pentru a se manifesta in deplinatatea fortelor sale.

Din pacate, unul din paradoxurile romanesti este:

Avem dar nu stim sa folosim.

Oare cum e mai bine: sa ne bucuram ca avem inca o rasa de albine naturala, dar nu stim sa lucram cu ea, sau sa ne intristam pentru ca vecinii nostri au fost harnici si au creat soiuri care la prima vedere sunt” mai asezate”?

Nu pot sa inchei fara a recomanda citirea cartii “Initiere si practica in apicultura organica si naturala”.  Mai mult ca oricand, romanii au nevoie de informatie si orientare in directia cea dreapta. Punctul meu de vedere despre calitatile matcilor este dezbatut in amanunt.  Sunt sigur ca  va fi de folos.

Lasa-mi mesajul tau si nu uita sa te inscrii la newsletter pentru a primi in timp util toate noutatile. Primavara se apropie cu multe surprize!!

Salut

Pentru astazi am ales un subiect de importanta majora. In ciuda avantului inregistrat in ultimii ani, apicultura din tara noastra se confrunta cu mari probleme. Probleme care probabil  nu se pot observa sau nu se doreste observarea lor.

Din informatiile pe care le detin , apicultura romaneasca se mentine in trendul mondial de declin, cauzat de disparitiile coloniilor de albine. Dar nu aceasta este problema, ci modul in care coloniile de albine dispar. Adica, dispar in numar mare, dar cum dispar e mai interesant.

De exemplu, am auzit de la cineva ca a pierdut albinele in miezul iernii, si a gasit pe fundul stupului un praf alb ca faina. Si alte exemple pot continua.

Simptomele bolilor sunt in ziua de azi neobisnuite. Ceea ce era valabil pana acum cativa ani din acest punct de vedere, acum nu se mai potriveste. Se incearca rezolvarea situatiei pe caile cunoscute, fara success insa.

Cauze sunt multe si daca se vrea, se pot gasi si mai multe. Din punctul meu de vedere acestea sunt doar efecte. Adevaratele cauze scapa majoritatii.

Pana acum cativa ani, cele mai grave din bolile coloniilor de albine se numarau pe degete: varooza si loca americana. Acum insa, acestea nu se pot numara pentru ca nu se cunosc. Stiinta se invarte in cerc cu presupuneri, fara sa tinteasca miezul. Stuparii merg inainte din inertie, atat cei incepatori cat si cei cu experienta, fara sa isi puna de cele mai multe ori intrebarea: cum va fi maine?

Apicultura romaneasca este amenintata din mai multe parti:

1. Cunostintele invechite de  zeci de ani la care se raporteaza majoritatea
2. Amestecul raselor de albine datorita importului masiv de rase selectionate din alte tari.
3. Tratamentele care sunt distribuite  coloniilor de albine si care constau in substante chimice deosebit de toxice, atat pentru ele cat si pentru oameni
4. Dorinta majoritatii de a face profit prin orice mijloace, si aici intra tot ceea ce facem pentru a obtine produsele apicole.

Si daca ar fi sa discutam despre fiecare punct in parte, nu ne-ar ajunge zile si saptamani intregi.

Nici in alte parti situatia nu este roza. Numai ca se ofera mai multe posibilitati de alegere si oamenii sunt mai informati. De pilda, in Germania majoritatea trateaza contra varoozei cu acizi organici, chiar daca fac apicultura conventionala. Problema nemtilor consta in chimizarea excesiva a agriculturii si in lipsa suprafetelor naturale, necultivate, cu flora spontana. Noi avem aceste suprafete, dar nu stim sa profitam de acest avantaj.

Si mai este o problema, care ia amploare din ce in ce mai mult la noi: majoritatea viseaza la apicultura mecanizata, la un mod de lucru industrial.

Din pacate aceasta nu va mai fi valabila in viitor.

Supravietuirea albinelor si o activitate apicola profitabila vor avea ca fundament  elemente cheie despre care probabil voi discuta data viitoare. Partial le gasesti in cartea “Initiere si practica in apicultura organica si naturala”.

Sper ca acest mesaj sa iti dea putin de gandit si, de ce nu, sa te faca sa incepi sa iti pui intrebari. Aboneaza-te la newsletter pentru a primi toate noutatile si citeste  cartea mea despre apicultura viitorului, fara tratamente chimice si fara faguri artificiali.

Astept mesajul tau pertinent pe adresa mea de mail sau ca replay aici, pe site.

Pe curand!

Salut,

Astazi de implinesc 3 ani de cand am postat primul articol pe site. Prima carte era deja aparuta, totul era la inceput. Foarte putine persoane stiau ceva  despre apicultura holistica, organica si naturala in Romania.

Dupa 3 ani, lucrurile au evoluat foarte mult. Foarte multi oameni cunosc conceptul holistic, dar si mai multi au inceput sa lucreze in sistemul Maximus. Apicultura romaneasca a inceput sa faca pasi marunti, dar siguri catre RENASTERE.

Deosebit de important este faptul ca:

Foarte multe persoane au inteles specificul sistemului holistic si au renuntat la fagurii artificiali si la tratamentele cu substante chimice de sinteza.

Desigur si in acest an am multe noutati pe care le voi dezvalui la momentul potrivit. Acum vreau sa prezint cateva elemente cheie despre botci si calitatea matcilor.

Stim ca matcile sunt de 3 feluri: schimbare linistita, roire si salvare. Se spune ca matcile de roire sunt cele mai bune, pentru ca botcile sunt mari, oua bine si umplu repede stupul de albine. Matcile de schimbare linistita sunt si ele bune, dar se obtin putin  mai rar decat cele de roire.

Frecvent stuparii asociaza dimensiunile botcilor cu calitatea matcilor. Experientele mele contrazic insa acest lucru, deoarece din  botcile mari pot sa iasa matci mici si invers. Aici trebuie sa tinem cont de 3 elemente cheie:

1. Nu putem aprecia lungimea reala a botcilor, deoarece baza lor este adanca, in interiorul fagurelui. Din acest considerent, botci de  lungime normala pot parea mici uneori.
2. In momentul luarii unei larve in crestere, albinele construiesc baza la dimensiuni diferite, in functie de celulele din care incep cresterea. Botcile cu baza mai ingusta vor fi de regula mai lungi, iar cele cu baza mai larga, vor fi mai groase si de lungime medie.
3. Chiar daca baza botcii este construita normal, laptisorul poate sa nu fie in cantitate suficienta, motiv pentru care matcile vor creste probabil la dimensiuni normale, dar nu vor avea vitalitatea si calitatile necesare. In acest caz, botcile chiar daca sunt mari, nu inseamna ca au matci de calitate.

Pentru a putea aprecia calitatea unei matci dupa botca, trebuie sa stima ca:

–   Botcile netede cu pereti subtiri au inauntru larve crescute pe sirop, in lipsa culesului natural, a caror vitalitate poate fi in cel mai bun caz medie

–  Botcile cu crestaturi si pereti grosi garanteaza matci cu vitalitate optima

–   Botcile crecute in timpul culesului, peste care s-au construit faguri garanteaza matci cu vitalitate de exceptie.

In plus trebuie sa urmarim doar ca dimensiunile acestora sa fie normale si nimic mai mult in aceasta privinta,  urmand ca mostenirea caracterelor genetice sa isi spuna apoi cuvantul in calitatile lor.

Pentru a intelege mai bine acest articol citeste cartea“ Initiere si practica in apicultura organica si naturala”. Aici am descris modalitatea in care cresc eu matcile utilizand doar principii naturale.

Daca ti-a placut  articolul trimite-l mai departe si lasa-mi un mesaj daca doresti sa abordez in viitor o anume tema.

Varooza este o boala parazitara, cauzata de acarianul Varroa. La ora actuala, inamicul nr. 1 al coloniilor de albine, pentru ca necesita tratament permanent, cu substante chimice de sinteza, care au toxicitate crescuta.

Acest lucru era valabil si pentru mine acum 8 ani in urma, pentru ca de atunci am renuntat complet la tratamentul coloniilor de albine cu substante chimice. Rezultatul? Excelent!

Primul pas pe care l-am facut a fost sa trec peste prejudecatile celorlati, care imi spuneau ca asa ceva nu este posibil. Acum imi dau seama ca este posibil orice, daca vrei cu adevarat. Si imi mai dau seama ca bolile albinelor nu exista de fapt in realitate, ci doar in mintea noastra. Noi le facem sa existe pentru ca le hranim cu substante chimice si cu vitalitatea albinelor.

Sa ma explic:

In ultima mea carte “ Initiere si practica in apicultura organica si naturala”, am explicat pe intelesul tuturor notiunea de forta vitala si am aratat insemnatatea acesteia in mentinerea sanatatii coloniilor de albine. Pentru a fi sanatoase, coloniile de albine trebuie sa aiba o forta vitala optima. In acest fel, pot sa faca fata singure agresiunii agentilor patogeni.

Forta vitala se intretine si se optimizeaza prin anumite mijloace, care au fost descrise in carte.

Substantele chimice de sinteza, foitele de faguri artificiali, pesticidele si metodele de intretinere ale albinelor scad forta vitala.

Astfel, o colonie care urmeaza principiile naturale, va avea o forta vitala crescuta si nu se va imbolnavi, pe cand una care este permanent supusa factorilor de stres pe care tocmai i-am enumerat, nu va putea face fata atacului agentilor patogeni.

Sa luam exemplul varoozei. Un mod de manifestare a fortei vitale il reprezinta instinctul igienic. Se manifesta in colonie sub forma unui comportament, prin care albinele inlatura larvele neviabile, chiar daca acestea sunt capacite. Este important sa intelegem ca o forta vitala crescuta va antrena un instinct igienic asemanator.

Ce se intampla in momentul in care actionam cu substante chimice? Scadem forta vitala, colonia intra intr-o stare si mai accentuata de stres si isi diminueaza capacitatea de a se apara singura. Astfel, va actiona doar tratamentul si colonia devine dependenta de acest tratament permanent. Nu tratam, coloniile vor pieri. Asa spun toti si este adevarat, dar…atentie, doar pentru aceasta situatie!

Este important sa intelegem insa cealalta situatie, pe care am descris-o anterior. Sa iesim din acest cerc vicios si din relatia cauza efect, in care lipsa tratamentelor antreneaza pierderea coloniilor de albine. Pentru a reusi in ceea ce eu am inceput, este necesar sa percepem totul din alte puncte de vedere, sa imbracam totul intr-o haina noua. Sa scoatem coloniile de albine din situatia de a fi dependente de substante urat mirositoare si toxice si sa le aducem in situatia de a fi dependente doar de substante frumos mirositoare si hranitoare: nectar, polen.

Poate suna idealist pentru majoritatea, dar te asigur ca aceasta este de fapt adevarata realitate. Albinele au capacitatea de a-si asigura singure existenta, cu o singura conditie. Care este aceasta?

Astept mesajul tau.