A sosit primavara. Stupii au inceput dezvoltarea odata cu acumularea primelor picaturi de nectar pe care il vor transforma in miere. Acesta este un proces natural, care ar trebui sa se desfasoare fara blocaje. De fapt, intreaga activitate a coloniilor de albine ar trebui sa se desfasoare in acest fel, pe tot parcursul sezonului.
Din pacate, de cele mai multe ori si la cei mai multi dintre noi, lucrurile stau cu totul altfel. Foarte multi stupari sunt nemultumiti datorita diferitelor aspecte, care mai de care.
La unii s-au depopulat stupii in iarna, la unii in primavara.
La unii au roit la corcodus, la altii au disparut de tot.
Unii au puiet varos, altii nosemoza.
Altii nu stiu ce auā¦ca ānu merg bineāā¦.etc
Toate aceste nemultumiri au un punct comun,care scapa majoritatii, dar….totul depinde doar de noi!
Iata un exemplu : gaselnita. O creatura foarte interesanta, care strica fagurii – cu preponderenta pe cei negri, pusi la pastrare de toamna pana primavara.
Din punctul meu de vedere, e un fenomen natural care nu are nimic de-a face cu vreo āinvazieā, sau āparazitareā, sau orice altceva. Din moment ce aceasta molie gaseste mancare si loc in care sa se inmulteasca, o va face. Este doar o lege a naturii si nimic mai mult.
Fireste, pentru noi cei obisnuiti sa catalogam legile naturii dupa propriile rationamenteā¦. E mai greu de acceptat. Si atunciā¦.da-i si lupta contra moliei. Cu fumigatii cu sulf, dar si mai si, cu naftalina.
Naftalina, care sublimeaza in aer si este absorbita in cantitate foarte mare in ceara.
Naftalina, care este un compus foarte toxic, pentru cine nu stie. Pentru orice vietate, inclusiv pentru om. Da, si pentru albine.
Din pacate, ceara romaneasca contine naftalina in cantitati ingrijoratoare, ceea ce duce printre altele si la inducerea unor factori de stress toxic extrem pentru coloniile de albine. Rezultatul..?
Revenind la molie: nu este nimic anormal in comportamentul ei. Anormal este doar faptul de a pune faguri la pastrare peste iarna, si a nu ne da seama ca este un lucru anormal.
Acesta fost doar un exemplu. Mai sunt multe de discutat, dar o vom face la curs.
Incepem in acest an seria cursurilor de apicultura holistica. Pentru a invata sa intelegem ce e normal si ce e anormal, identificand cauzele principale. Pentru ca in ziua de azi nu mai stim ce inseamna normalitatea, si nu mai avem la ce sa ne raportam. De aici diferitele erori cu consecinte nu de putine ori usturatoare.
Cursul de Apicultura Holistica- Modulul 2, 30-31.05.2018
Localitatea Beclean, Jud. Bistrita Nasaud
Pot participa si cei care nu au ajuns la primul modul . Modulul contine atat o parte teoretica, cat si una de aplicatii practice in stupina scoala.
Printre altele vom discuta despre:
-patternuri negative in viata coloniilor de albine-recunoastere si corectare
-stari de dezechilibru induse de diferiti factori
-dezvoltarea de primavara si pe tot parcursul sezonului fara faguri artificiali si substante chimice de sinteza
-elemente de producere a matcilor prin metode natural-holistice
-introducerea factorilor de stress programat pentru colectarea diferitelor produse apicole
Pret: 190 RON, cazare la Pensiunea Iris sau fiecare unde doreste.
Inscrierea se face completand formularul de mai jos si trimiterea sa pe email, pana cel tarziu pe data de 20.05.2018:
Click aici- Curs de apicultura holistica
Iata ca stiinta merge inainte si descoperirile nu inceteaza sa apara in toate domeniile. Nici apicultura nu se lasa mai prejos, si avem de ceva vreme sperante la un tratament revolutionar contra varoozei , pe baza de litiu. In acest subiect nu voi spune parerea mea de pro-sau contra, ci voi evalua situatia aducand in discutie cateva elemente importante pe care ar trebui sa le luam in considerare cand apare cate o astfel de stire.
In primul rand, sa ne gandim care este situatia varoozei la ora actuala?
Pana la momentul actual intr-adevar fara tratamente, albinele nu supravietuiesc. Tratamentele sunt importante si exista sub multe forme si substante. De la fumigatii cu insecticide pana la timol, uleiuri volatile, etc. De la toxice pt om si pt albine la mai putin toxice si pentru unul si pentru celalalt. Acizii organici sunt de departe cei mai efectivi si mai curati, fara remanente. Ca unii sunt mai acizi decat altii, e normal.
Care este eficacitatea acestor tratamente?
Daca sunt aplicate corect si diversificate din cand in cand, nu au existat motive de ingrijorare. Adica, varooza a fost si este tinuta oarecum sub control. Nu discutam de efectele lor adverse, ci strict de actiunea asupra acarienilor.
Daca e asa, se justifica introducerea unui nou tratament , a unei noi substante?
Care este scopul? Eradicarea completa a acarienilor? O intrebare de 20 de puncte. A fi sau …a nu fi. Acum, fiecare poate sa judece cu mintea lui.
Mergem mai departe. Sa vedem ce stim despre clorura de litiu, si cum de a ajuns sa fie studiata ca eventual remediu contra varoozei.
Totul a inceput cand cercetatorii de la o universitate germana au demarat niste experimente bazate pe introducerea diferitelor secvente genetice in corpul albinelor prin hrana, cu scopul de a studia actiunea asupra varoozei. S-au creat 3 loturi de albine, dintre care: primul lot a fost hranit cu secvente active , vii, al doilea cu secvente atenuate, inactive, iar al treilea, un lot de proba a fost hranit doar cu sirop de zahar. S-a mers pe premisa ca secventele genetice administrate albinelor prin hrana vor activa in Varroa anumite gene specifice care ar duce la distrugerea acestora.
Ce s-a constatatat: Acarienii din lotul 1 au fost omorati, din lotul 3 nu au patit nimic. Dar surpriza, si cei din lotul 2 au fost omorati.
In mod normal acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample, tinand cont ca acel lot continea gene inactive. Atunci s-a presupus ca agentul responsabil de moartea acarienilor ar putea fi cu totul altul decat secventele de gene, si s-a ajuns la concluzia ca o substanta folosita in conservarea acestora- clorura de litiu, a produs acest efect.
Sa ramanem putin la partea 1 a experimentului: insertia de secvente genetice prin hrana, care sa activeze gene de autodistrugere in alte organisme parazite. Suna foarte interesant, s-a ajuns destul de departe. Albinele cica nu ar fi afectate de aceste insertii, dar e important sa stim in ce fel nu ar fi afectate? Ca nu vor muri dupa ce consuma hrana, nu inseamna ca nu sunt afectate. Pot fi afectate in 1000 si una de feluri, de la comportament, modificari organice, secretii enzimatice-deci calitatea produselor apicole, ereditate, inmultire, etc. Si totusi sa traiasca in continuare. Sa fim deci circumspecti.
Revenim la clorura de litiu. Dupa ce s-a tras lozul castigator, s-a trecut la experimente directe cu aceasta substanta. In diferite concentratii si pe diferite perioade s-a administrat loturilor de proba clorura de litiu in sirop. Concluziile au fost destul de graitoare cat sa poata fiecare dintre noi sa isi faca o parere fara sa stea prea mult pe ganduri. Hai sa vedem cateva dintre ele:
– aplicarea pe o durata de 6 zile in doza terapeutica nu a avut rezultate deosebite in mortalitatea albinelor, in comparatie cu loturile care nu au primit tratament. Adica au murit albine, dar la fel ca la lotul unde nu au fost tratate. Si aici lucrurile sunt interpretabile.
– la tratamentele aplicate pe o perioada de 19 zile minim, toate albinele au murit
– Puietul larvar este afectat masiv de aceasta substanta dupa ce este transmisa de albinele doici prin hrana, deci recomandarea clara va fi eventual sa se aplice tratament in lipsa puietului.
– remanentele in ceara, miere nu au fost deocamdata analizate.
Clorura de litiu este o sare a unui metal alcalin numit Litiu. Sarurile de litiu sunt folosite in medicina la tratamentul pacientilor psihiatrici. Au efect de sedare, de linistire. Se spune ca litiul ar avea si efect contra dementei. Cica ar imbunatati procesele cognitive si functiile creierului, ar duce si la regenerarea neuronilor, drept pentru care sunt discutii in diferite tari sa se introduca in apa de baut de la robinet, asa cum s-a introdus iodul in sare, pentru a proteja tiroida.
Daca e sa dam crezare acestor rezultate stiintifice, nu am avea de ce sa ne temem. Am putea aplica linistiti tratamentul cu litiu albinelor, pentru ca nu ar fi daunator pentru sanatatea umana, ba din contra. Am deveni probabil cu totii mai destepti decat suntem.
Dar putem sa ne gandim si altfel. Corpul nostru contine litiu? Da, in cantitati infime, adica foarte mici. Si acest lucru pentru ca in organismul uman se gasesc absolut toate elementele care exista si in / pe Pamant. Dar nu a fost dovedita pana acum stiintific actiunea litiului continut in mod natural de organism, adica nu are nici o actiune in activitatea organismului. In mod normal organsimul ar putea functiona foarte bine si fara litiu. Pentru a avea un efect terapeutic de sedare/linistire, concentratia de litiu trebuie sa creasca semnificativ, sa fie cu mult mai mare fata de cea care exista in mod natural. Daca aceasta concentratie terapeutica este depasita, atunci litiul devine toxic. Asa se intampla si la albine. Si organismul lor contine natural litiu, dar care nu are nici un efect asupra varoozei. Administrarea pe o perioada mai indelungata, de la 19 zile in sus in concentratia care are efect pe varooza, produce acumulari in organism si aparitia reactiilor adverse. Pana aici nimic rau, am putea sa concluzionam ca, o data cu cresterea concentratiei administrate, se intensifica si efectele pe diferite planuri.
Intrebarea de baza ramane insa: de ce este toxic pentru larve?
Aici avem oĀ cheie de intelegere holistica a actiunii tratamentelor chimice. Substantele care vin in contact direct cu larvele si produc efecte negative acestora, este foarte probabil sa aiba si alte efecte care pot sa apara in timp sau pur si simplu nu pot fi observate in experimentele stiintifice. Este doar o presupunere, se poate foarte bine sa nu fie asa.
Ceea ce trebuie pe noi sa ne intereseze este nu a descoperi noi si noi substante cu care sa tratam albinele, ci sa facem in asa fel incat coloniile de albine sa reuseasca singure sa gestioneze situatia cu cat mai putin ajutor din partea noastra si fara sa fie supuse diferitelor tratamente.
In acest subiect nu am dorit sa dau raspunsuri, ci sa nasc intrebari, pentru fiecare dintre voi. Avem dreptul sa decidem si sa judecam ce e bine si ce e rau. Acceptarea fara o analiza prealabila a tot ce ni se ofera nu reprezinta o solutie viabila.
Mergem mai departe cu cursurile de apicultura holistica. In curand voi anunta data si programul de desfasurare pentru modulul 2.
Daca consideri acest mesaj folositor, da-l mai departe sa il citeasca si altii. Nu ezita sa-mi scrii comentariul /parerea ta.
Pana atunci, iernare uscata!
Pana acum cativa ani, conceptul de apicultura organica si naturala nu exista in tara noastra. Se credea ca apicultura conventionala, bazata pe intretinerea coloniilor de albine cu substante chimice si faguri artificiali este singurul mod de a face apicultura.
In alte tari conceptul de apicultura naturala este legat in principal de cresterea albinelor si mai putin de obtinerea produselor apicole. Eu am extins acest concept prin elaborarea unui sistem holistic de intretinere, care sa integreze absolut toate aspectele apiculturii.
Astfel, in 2013 a aparut prima carte de apicultura organica si naturala din Romania.
Fiecare dintre noi a putut vedea apoi cu exemple clare ca se poate si altfel, aplicand un sistem de intretinere holistic, bazat pe cu totul alte principii si metode fata de ceea ce se stia pana atunci. Am creat acest sistem pentru a raspunde complet nevoilor fiziologice de existenta a coloniilor de albine si am obtinut rezultate extraordinare.
Cateva din aceste metode impreuna cu rezultatele aferente sunt descrise si in carte, dar acest lucru este total insuficient.
Apicultura romaneasca are nevoie de aceste rezultate. Noi toti avem nevoie de aceste rezultate. Ele nu folosescĀ la nimic daca sunt obtinute doar de mine si de cativa prieteni de-ai mei.
Prin aceste cursuri ofer posibilitatea tuturor de a intelege pe baza exemplelor practice, ce inseamna cu adevarat apicultura holistica. Eu am inteles acest lucru atunci cand am vazut prima data un fagure natural, proaspat cladit cu celule de albine lucratoare, si cand am gustat mai tarziu miere din acel fagure.
Apicultura este mai mult decat a bate cuie, a scoate si a baga rame in stupi, a face tratamente, a extrage miere.
Am gandit structura cursurilor in felul urmator: pe parcursul a 2 ani, cate 4 module pe an.
In primul an, in cele 4 module vom invata despre :
- -intretinerea permanenta a coloniilor de albine pe faguri naturali pe parcursul unui intreg sezon apicol
- -vetrele de stupina, cum sa le alegem si sa recunoastem calitatea lor
- – specificitatea desfasurarii vietii coloniilor de albine in raport cu anotimpurile si conditiile meteo
- – optimizarea metodelor de intretinere in raport cu obtinerea produselor apicole
- -evaluareaĀ si cresterea calitatii produselor apicole, valorificarea lor
In al doilea an abordamĀ in continuare alte teme, invatand despre:
- specificul albinelor carpatine in comparatie cu alte rase
- pastrarea in rasa curata fara necesitatea imperecherilor artificiale
- selectia si cresterea matcilor si trantorilor
- forta vitala, cum o recunoastem, cum o activam
- boli si daunatori ai coloniilor de albine.
- metode de abordare terapeutica- integral naturale- cu prepararea diferitelor remedii specifice
La fiecare modul, in fiecare zi exista lectii practice si teoretice. Lectiile practice se tin in stupina -scoala, unde avem posibilitatea sa vedem pe viu tot ceea ce invatam teoretic.
Scopul acestor cursuri nu il constituie eliberarea de certificate, ci diseminarea de cunostinte.
Mai mult decat a avea o hartie conteaza ce stim sa facem cu adevarat.
Certificate se pot obtine oriunde, dar astfel de cunostinte se pot insusi doar la acest curs.
Mai sunt doarĀ putine zileĀ disponibile pentru inscriere iar locurile sunt limitate.
Detalii despre curs si inscriere-da clickĀ aici.
Ne vedem acolo!
Pentru prima oara in Romania, pentru toti cei care sunt interesati sa practiceĀ apicultura naturala, fara substante chimice si faguri artificiali.
Cursul va cuprinde 4 module / an timp de 2 ani consecutiv. Vor fi abordate in maniera holistica toate elementele care cuprind sectorul apicol, de la dezvoltarea de primavara pana la selectia si cresterea matcilor si trantorilor.
Modulul 1
Perioada: 6-7 Octombrie 2017
Locatia: Beclean, jud. Bistrita Nasaud
Cazare: Pensiunea “Iris” din Beclean pe Somes, sau alte variante , la alegerea fiecaruia.
Program:
Vineri 6.10.2017
9.00-10.30 ā Prezentarea participantilor. Situatia actuala a apiculturii din Romania. Bio, eco, natural si conventional. Avantajele apiculturii holistice. Rentabilitatea apiculturii. Adaptare la conditiile meteo, sociale si naturale in continua schimbare.
10.30-11.00- Pauza
11.00-12.30 ā Holism. Reductionism . Stupul tip Maximus. Prezentare si analiza holistica.
12.30-14.00 Masa de pranz
14.00- 15.30. Elemente cheie de intelegere a puntilor de legatura intre planul organic si planurile informationale. Recunoasterea tiparelor de baza in colonia de albine. Matricea si cele 5 elemente.
15.30-16.00 Pauza
16.00-19.00 Deplasare la stupina. Aplicatii practice.
Sambata 7.10.2017
9.00-10.30 Apicultura biodinamica . Elemente introductive.
10.30-10.00 Pauza
11.00-12.30. Sistemul holistic de intretinere Maximus Natural. Elemente cheie. Avantaje si dezavantaje fata de alte sisteme de intretinere.
12.30- 14.00 Masa de pranz
14.00-15.30 Iernarea coloniilor de albine. Principii si notiuni de baza . Analiza gradului de infestare cu Varroa. Tratamente. Elemente cheie pentru dezvoltarea in primavara urmatoare.
15.30-16.00 Pauza
16.00-19.00 Deplasare la stupina. Aplicatii Practice. Evaluarea coloniilor de albine. Pregatirea de iernare.
Taxa de participare la primul modul este de 190 RON si include accesul la curs si la dezbaterile din cadrul acestuia, cartea āInitiere si practica in Apicultura Organica si naturalaā, cafea, prajituri, sucuri, apa in pauze.
Inscrierile se fac pana cel tarziu la data de 19.09.2017 prin downloadarea ,completarea formularului de inscriere si trimiterea lui pe email.
Da un like sa afle si ceilalti sau distribuie daca ti se pare interesant. Ne vedem acolo!
Formular inscriere curs– click aiciĀ
Importanta lunii August in stuparit
Deunazi am avut o discutie cu niste prieteni despre cea mai importanta luna din punct de vedere apicol. Fiecare din ei au fost de parere ca lunile de primavara sunt cele mai importante pentru ca atunci ia startul colonia, sau de inceput de vara pentru ca atunci se face salcamulā¦in fine.
Pentru mine cea mai importanta luna este insa luna August. Da, stim poate ca asa se spune, ca de fapt acum incepe sezonul apicol urmator, pentru ca sezonul apicol actual s-a incheiat si trebuie sa stimulam cresterea puietului, sa facem hraniri, tratamente, etc. Aceste afirmatii sunt valabile doar daca practicam o apicultura industriala, reductionista.
Iata alte elemente care caracterizeaza aceasta perioada:
Pentru ca practic o apicultura holistica, eu nu am aceleasi referinte cand spun ca luna August este cea mai importanta. Are un specific aparte, care se confirma in fiecare an, si care face ca fiecare colonie de albine sa dovedeasca de ce este in stare.
Acum, in luna August eu selectez cele mai bune colonii ale caror matciĀ merita sa intre pe linia de multiplicare.
Tocmai datorita acestui fapt eu nu hranesc deloc Ā in August sau Septembrie coloniile de albine. Nici roii( decat daca vreau neaparat sa ma inmultesc cantitativ, si nu calitativ).Ā Nici nu le fac tratament. Nici nu le restrang cuibul, ba din contra.
Practic din luna August si pana pe la jumatatea lunii Octombrie este perioada in care:
- Reginele dovedesc prin ponta si vitalitate calitatile lor
- Albinele aduc cea mai buna miere de la flora spontana
- Albinele aduc polen si se constituie rezervele de iernare
- Roii facuti anul trecut dovedesc si in aceasta perioada daca au regine bune sau nu
In afara de aceasta, luna August este cea mai buna luna Ā pentru mine d.p.d.v al:
- Producerii reginelor de prasila
- Producerii roilor
Un alt aspect demn de luat in considerare: roii ii formez pe doua corpuri si vor avea doar rame capacite, in afara de 2 rame goale, fara faguri, care vor fi puse in pozitii cheie pentru a Ā confirma elementele importante in evaluarea calitatii matcii.
Am in aceasta perioada coloniile de productie pe cate 3 corpuri, din care cel de sus este cu miere de vara-neextrasa inca, al doilea si primul de jos fiind cu puiet.
De regula in Octombrie extrag mierea acumulata din August in corpul 2, precum si fagurii cu pastura care au ramas in corpul de jos( corpul 1).Daca nu este nimic de extras nu extrag, coloniile ierneaza pe mierea din corpul 3, dar acestea au fost exceptii.
Intotdeauna optez sa iau eu mierea de vara tarzie si sa iernez albinele pe mierea acumulata pana in luna August, pentru ca este o miere foarte valoroasa, mult mai bogata in nutrienti decat mierea acumulata la inceputul verii( in zona mea, si de regula-nu are mana).
In concluzie, iata ca luna August nu reprezinta nicidecum sfarsitul unui sezon apicol si inceperea altuia, ci reprezinta inceperea perioadei in care coloniile de albine aduc cel mai pretios nectar, produc si selectez cele mai bune matci cu care fac roi capabili sa ajunga in anul urmator colonii de productie.
Un lucru important: Nu hranesc roii. Pentru ca cei care nu confirma, in Octombrie cand intra cu adevarat coloniile la iernat vor fi desfiintati.
Inceputul lunii August imi ofera posibilitatea sa imi inmultesc stupina calitativ si sa consolidez an de an liniile de matci de prasila.
Ar mai fi multe de povestit dar vom continua in articolele urmatoare.
Si pentru ca toate aceste informatii sa nu ramanaĀ doar la nivel general, in luna Octombrie voi oferi posibilitatea celor interesati de apicultura holistica, organica-naturala, de a participa la primul curs de acest gen organizat in Romania. Este o sansa importanta pentru toti cei care doresc sa acumuleze cunostinte teoretice dar si practice in acest domeniu. Mai multe detalii in saptamanile care urmeaza.
Daca ti-a placut articolul da un like sau distribuie-l, sa il citeasca si altii. Lasa-mi mesajul tau in casuta de mai jos si nu uita sa te abonezi la newsletter pentru a primi toate noutatile in timp util. Pe curand!
Salut
Azi vreau sa stabilim din start un lucru foarte important: Carpatica nu e Carnica!
Peste tot vad scris insa exact contrariul, cum ca ar fi una si aceeasi. Ceeea ce este insa neadevarat. Intr-un articol anterior(click aici pe el) am explicat si aratat diferentele regionale ale carpatinei pe teritoriul Romaniei. Chiar daca ardelenii si banatenii ar fi mai indreptatiti sa spuna ca ei au carnica, nu e chiar asa, ei au o varietate de carpatina care intr-adevar tinde spre carnica datorita pozitiei lor geografice, dar nici aceea nu este 100% carnica.
Carpatina adevarata si autentica se gasea/gaseste insa la exteriorul carpatilor, in Moldova si Muntenia.
Cum putem afla foarte simplu, prin mijloace absolut normale( fara sa apelam la analize de cromozomi sau franturi de aripi) daca avem carnica sau carpatina in stupina? Sau ambele?
Priveste pozele de mai sus: in cea de sus cu matca se afla carnica( o poti mari printr-un click), iar in cea de jos carpatina. Pozele sunt realizate fiecare pe fonduri diferite, respectiv pe fagure inchis si deschis la culoare, astfel incat sa fie puse in evidenta exact caracterele specifice ale fiecareia, fara a beneficia insa de ajutorul imaginii de fond. Daca erau facute invers, carpatina ar fi parut intr-adevar mai intunecata pe un fagure alb , iar carnica mult mai deschisa pe un fagure inchis, ceea ce ar fi deformat intr-o oarecare masura realitatea.
Diferentele observabile cu ochiul liber sunt foarte clare:
- Ca impresie generala carpatina e mai inchisa la culoare si mai putin paroasa, carnica e mai deschisa si mai abundenta in perisori
- Inelele de perisori de pe abdomen sunt la carpatina mai inchisi si mai subtiri, in timp ce la carnica sunt mai groase si mai deschise la culoare
- Toracele carpatinelor este mai putin paros si mai inchis la culoare, in comparatie cu toracele carniolelor(mai paros si mai deschis)
- Albinele carniole sunt mai groase si mai robuste la prima vedere decat carpatinele, care sunt mai subtirele si putin mai lunguiete
- Matcile carnica sunt la fel, groase si mai scurte. Matcile carpatine sunt lungi si subtiri.
Ca diferente de comportament, as enumera printre altele:
- Carpatina ierneaza cu populatie putina, se dezvolta bine in primavara dar tot nu ajunge la dimensiunile la care ajunge o populatie de carnica. La extragerea mierii, la carpatine caturile sunt de regula aproape fara albine, pe cand la carniole situatia este exact inversa, datorita populatiei mult mai numeroase
- Carnica roieste mult si bine. Carpatina putin sau foarte putin. Cine spune ca albina carpatina e roitoare, are sigur un ecotip inrudit cu carnica sau cine stie ce hibrizi proveniti din diferite incrucisari.
- Carpatina da de departe cea mai gustoasa miere. Chiar daca cu cateva kg mai putin, e mult mai bine maturata si are chiar gust de miere. Am avut surpriza sa constat ca, colonii de carnica au umlut caturile cu o miere(desi capacita complet) cu continut mare de apa si fara aroma.
De scris ar mai fi multe, dar e bine sa stim cateva repere.
Avem atat diferente morfologice, cat si de comportament. Chiar daca indicele cubital se situeaza intre aceleasi limite, oare mai putem spune ca āCarpatica e totuna cu Carnica?
Daca ti s-a parut interesant acest mesaj distribuie-l mai departe. Nu vom sti sa apreciem ce avem decat atunci cand vom realiza ca avem ceva.
Pentru a primi in continuare cele mai noi mesaje nu ezita sa te inscrii la newsletter. Astept mesajul tau. Pe curand!
Salut!
Continuam discutiile asa cum am promis data trecuta si vomĀ vedea de ce tarile europei de vest vor sa se reintoarca la Apis Mellifera Mellifera, albina pe care au avut-o candva si care a ajuns sa dispara total din cauza importuluiĀ masiv de Buckfast si Carnica.
Pentru aceasta rasa de albine se fac in prezent eforturi uriase. Se reincearca reinvierea ei in toate tarile occidentale. S-au constituit asociatii de profil in diferite tari si s-au adoptat legal masuri de protejare, au aparut statii de imperechere izolate, protejate legal.
Ba mai mult, se fac determinari genetice in laboratoare performante pentru a se reaseza si stabili din nou noi linii de material genetic pur.
Aceasta este situatia la ora actuala in centrul europei.
Ce se intampla insa la noi?
Stim cu totii, dar ceea ce nu stim este ca la baza Ā albina carpatina are o diversitate genetica mult mai mare decat albina neagra( apis mellifera mellifera), deci este mult mai valoroasa. Am observat insa caĀ inceput sa seĀ aduca siĀ la noi acest soi de albina pe langa altele.
Trebuie precizat din start: acest tip de albina a fost foarte putin sau aproape deloc selectionata. La fel ca si carpatina.
Eu am avut albina neagra din doua surse, Norvegia si Suedia. Dupa ce m-am saturat sa le vad cum alearga pe fagure ca nebunele la ridicarea ramei si se strang intr-un colt facand ciorchine dupa care bine-nteles cad de pe rama( uneori cu tot cu matca), am renuntat la ele. In plus, in toiul verii erau pline de puiet varos , productivitatea nu m-a dat pe spate cu exceptia unei singure colonii, iar despre varooza, ce sa spunā¦.burete absorbant. Daca ar fi avut lipici pe ele si cred ca tot nu aveau mai multi paduchi decat au avut.
Toata distractia a tinut doar o vara si doua ierni. Apoi am renuntat.
Cu toate aceste particularitati pe care albina neagra le are, este intens cautata si inmultita. Pentru ca, ca orice rasa de albine naturala, nemodificata de mana omului, are niste calitati care nu se mai regasesc la albinele selectionate.
Despre acest lucru vom vorbi in continuare. Vom face o analiza holistica.
Selectia- un cuvant interesant, care sugereaza o anume calitate a unui materialā¦selectionat. Selectia s-a facut mereu dupa anumite criterii, in toate domeniile. In apicultura s-a tinut cont in primul rand de factorul productivitate, apoi s-au introdus si elemente de comportament: comportament bland pe faguri, instinct slab de roire( pentru a se lucra mai eficient), urmand ca apoi sa se faca selectie si pe instinct igienic si mai nouĀ pe imunitate, rezistenta la boli?!
Are vreo legatura instinctul igienic cu imunitatea? Nicidecum.
Da click aici pentru articolul despre instinct igenic din punctul meu de vedere.Vei vedea de ce acest VSH nu are nici o importanta ca si criteriu de selectie( si nici o legatura cu imunitatea).
Din contra, cand in colonie a aparut comportamentul de descapacire a puietului capacit prin evidentierea puietului incomplet dezvoltat, cu ochii rosii -visinii, acest lucru indica un dezechilibru in colonie. Nu este nicidecum vorba de VSH, ci de faptul ca acolo este o infestatie masiva de varroa, poate un inceput de puiet varos sau chiar de loca americana.
VSH ca test de eliminare a larvelor congelate nu are nici o valoare in rezistenta coloniei de albine la boli! Daca vrem sa evidentiem un VSH adevarat, punem un fagure de 5/5cm infestat cu loca americana si urmarim ce se intampla.
Interesant este faptul ca pe masura ce selectia avanseaza, in intervale de timp apar alte criterii de calitate, care trebuie ā¦.selectionate.
Aceasta inseamna ca: selectia nu stabilizeazaĀ ba din contra: produce dezechilibre. Daca nu ar fi asa, de ce ar mai trebui sa selectionam?
Adica, prin stabilizarea anumitor caractere se dezechilibreaza altele? Exact.Ā Ultima gaselnita a selectiei la ora actuala este pe instinct igienic( VSH) si pe instinctul de distrugere a paduchilor cu mandibulele( Varroa Killer).
Si cu dezechilibrele cum ramane? Unde vor apare?
Acestea vor fi dominante in sfera imunitatii, rezistentei la boli, calitatii produselor apicole.
Si rezultatele nu au incetat sa apara:
- Fenomenul CCD
- Imposibilitatea pastrarii caracterelor selectionate la urmasi, fara a perpetua alte dezechilibre
- Slaba calitate a produselor apicole, in contrast cu productia crescuta: miere multa fara gust si consistenta, ceara cu continut necorespunzator de acizi grasi, vitamine, laptisor de matca, apilarnil cu continut necorespunzator de elemente nutritive vitale, etc.
Si factorul cel mai important dintre toate, cel care a impins tarile civilizate la repopularea cu albina neagra: imposibilitatea polenizarii florei spontane, pentru asigurarea biodiversitatii.
Albinele selectionate viziteaza doar florile care dau aport maxim de nectar. Cum in tarile civilizate acestea exista doar in cazul culturilor, mierea lor este saraca nu numai in enzime, dar si in alti nutrienti.
Iar acum o intrebare cheie: daca ar avea conditii naturale de dezvoltare, fara flora cultivata, aceste albine ar da produse de calitate?
Raspuns: Partial, doar produsele care vin direct din natura, fara procesare interna( polen, pastura, propolis). La polen si pastura si aici exista semne de intrebare, diversitatea florala fiind mult mai mica decat in cazul albinelor neselectionate. Pentru ca selectia induce inclusiv modificari si in planul organic, acest lucru va avea urmari in special asupra laptisorului de matca, apilarnilului, cerii si mierii( prin continutul enzimatic).
Daca materialul ti s-a parut interesant, da un like si lasa-mi parerea ta intr-un mesaj.
Daca vrei sa fii permanent conectat la noutati intra in grupul nostru prin abonare la newsletter.
Detalii despre criterii de selectie holistice si multe alte lucruri interesant gasesti in cartea “Initiere si practica in apicultura organica si naturala”.
Un An Nou plin de bucurii!
La ora actuala exista multe diferente intre apicultura din afara si apicultura romaneasca. Pentru ca eu cunosc foarte bine din experienta fenomenul apicol din Germania, am ales sa fac o paralela pentru a evidentia elementele exact asa cum sunt ele in realitate, cu bune si cu rele.
Sa incepem cu elementele pozitive:
In Romania:
- beneficiem inca de o biodiversitate semnificativa in ceea ce priveste plantele melifere spontane, la toate formele de relief
Exista inca , mai mult sau mai putin izolat , coloniile de albine din rasa Apis Mellifera Carpatica, mai mult sau mai putin hibridate, dar exista.
Datorita acestor doua aspecte avem posibilitatea sa producem material genetic si produse apicole de calitate maxima.
In Germania:
- se trateaza coloniile de albine preponderent cu acizi organici: formic, oxalic, lactic
- multi stupari folosesc circuitul intern de ceara, din productia proprie, din care isi fac faguri
- legislatia este mult mai dura si se aplica riguros, cu sanctiuni drastice pentru cei care distrug mediul inconjurator
- asociatiile locale sprijina prin multe forme stuparitul local, de la profilaxie/combatere/cursuri/informare pana la ajutor efectiv in diferite situatii intalnite in activitatea apicola
- se incearca repopularea cu albina neagra (Apis Mellifera Mellifera), care a populat odata teritoriul si care nu este hibridata si nici intens selectionata, disparand datorita introducerii masive a albinei Carnica si Buckfast.
- fiecare apicultor -indiferent de cati stupi are – are posibilitatea sa-si valorifice produsele apicole in retelele de magazine locale, populatia fiind constant educata in sensul cumpararii de produse apicole autohtone locale
- copiii sunt educati de mici sa ocroteasca mediul si sa iubeasca albinele, prinĀ vizite la stupineĀ in cadrul scolilor sau gradinitelor, ca programe educative
Elemente negative:
In Romania:
- putem bifa in primul rand ca negative lipsa elementelor pozitive din Germania: tratamentele se fac inca cu substante chimice interzise de mult: amitraz, fluvalinat, chiar antibiotice, lipsa mijloacelor de informare adecvata a stuparilor, legislatia imperfecta care permite distrugerea mediului inconjurator si a biodiversitatii, hibridarea tot mai intensa a albinei carpatine cu rasele de albine la care altii vor deja sa renunte, lipsa posibilitatilor de valorificare a produselor apicole locale datorita lipsei de sprijin din partea organizatiilor/autoritatilor, lipsa promovarii educatiei in randul copiilor si tinerilor referitoare la protectia mediului si ingrijirea albinelor, si multe altele
In Germania:
- putem bifa exact lipsa elementelor pozitive din Romania: reducerea drastica a biodiversitatii( aceasta mai exista doar in parcurile nationale), datorita agriculturii intensive si chimizate care cultiva terenurile pana langa sosea. Catre toamna, dupa strangerea recoltelor se planteaza cu seminte de diferite plante melifere fasii cu latimea de 5-10 m pentru a asigura nectar necesar bondarilor, fluturilor, albinelor. In momentul in care acest model de agricultura intensiva ar fi preluat si in tara noastra, ar duce cu siguranta la distrugerea unor importante specii de plante melifere foarte importante pentru viata albinelor.
- lipsa albinei autohtone (Apis Mellifera Mellifera), care datorita avantului industrial in apicultura, a ajuns acum sa fie importata din tari precum Norvegia si Suedia, in speranta ca seĀ va asigura din nou repopularea care exista odata. Din pacate nemtii au realizat ca nu mai este vorba de aceeasi albina neagra pe care ei au avut-o candva, dar acum sunt in situatia de a accepta ceea ce mai exista pe la altii.
Analizand situatia in cele doua tari, observam ca Romania are inca cu ce, dar nu are cu cine.
Invers, Germania nu mai are cu ce( pentru ca a trecut prin fazele prin care Romania trece acum), dar are cu cine, pentru ca intre timp oamenii s-au desteptat si vor readuca la viata ceea ce au pierdut. Din pacate nu vor mai reusi in totalitate, pentru ca unele elemente deja pierdute, nu se mai pot recupera( si aici ma refer inclusiv la biodiversitate).
Important este insa ceea ce vom face noi, dar un lucru este cert: daca vom continua ca si pana acum, vom ajunge in situatia de a nu mai putea recupera nici macar o mica parte din tot ceea ce vom pierde. Inca mai avem o sansa sa invatam din greselile altora, pana cand nu va fi prea tarziu.
Lasa-mi mesajul tau si da un like sa citeasca si ceilalti acest articol, daca il consideri folositor.
Data viitoare voi scrie ceva despre albina neagra (Apis Mellifera Mellifera), si voi incerca sa evidentiez cateva particularitati pentru care nemtii o vor inapoi. Va fi interesant, cu atat mai mult cu cat , paradoxal, aceste particularitati nu tin de buzunarul individual.
Daca vrei sa afli cum poti sa practici apicultura naturala, fara sa folosesti tratamente cu substante chimice si faguri artificiali citeste cartea
Initiere si Practica in Apicultura Organica si Naturala. Detalii aici.
De curand unul din utilizatorii de pe forum m-a intrebat cum putem recunoaste calitatile unei matci cand inca se afla in nucleul de imperechere. O intrebare foarte buna, cu atat mai mult cu cat, pentru a o pune in practica trebuie sa avem un nucleu capabil sa sustina o colonie de albine care sa-si asigure singure cele necesare (miere, polen, sa-si cladeasca fagurii naturali).
In mod normal o matca isi arata calitatile dupa cel putin un sezon apicol complet, dar eu nu am nevoie de atat de mult timp pentru a-mi da seama ce poate sa faca.
Cele doua elemente cheie in aceasta chestiune sunt reprezentate de:
- nucleul de imperechere
- raportul intre elementele distributiei
Daca ai inteles pana aici despre ce este vorba, poti sa mergi mai departe. Daca ai nelamuriri te invit sa citesti cartea” Initiere si practica in apicultura organica si naturala” si apoi sa revii la subiect.
Acum sa le luam pe rand:
Nucleul de imperechere trebuie sa aiba capacitatea de a oferi coloniei un volum de minim 4 rame ME. Acest volum este determinat de mine ca reprezentand pragul minim pentru o colonie care trebuie sa se dezvolte singura in perioada mai-august, fara nici un ajutor, in orice conditii de mediu existente.
Raportul intre elementele distributiei reprezinta un raportĀ intre modul in care colonia din nucleu a ocupat celulele de albine cu miere, polen, puiet( capacit/oua) si construirea fagurilor naturali. Comparativ, la o colonie de productie ne intereseaza modul in care matca se raporteaza la sistem si dezvolta, respectiv pune colonia la treaba. Aici insa este vorba de cu totul altceva, gen “blitz diagnostic”. Eficacitate maxima, nu a dat pana acum rateuri.
Cum procedez efectiv:
- pana la nivelul de imperechere a matcii, conform celor scrise in carte la capitolul despre cresterea si imperecherea matcilor
- apoi , daca observ un raport de distributie optim pe cel putin unul din fagurii graitori din compartimentul nucleului ( 2 rame) las nucleul la liber pe 4 rame prin scoaterea diafragmei despartitoare
- indiferent de perioada in care ma aflu atunci, nu mai umblu la nuclei pana la inceputul lunii August. In acest sens, e posibil sa nu ma uit in ei chiar si 2 luni
- sub nici o forma nu stimulez/tratez cu vreo substanta
- in August la evaluarea raportului de distributie pot sa fac selectie din mai multe matci existente, alegandu-le pe cele mai bune. Procedez asa atat la matcile de prasila cat si la cele de productie
- perioada optima de evaluare este cea in care culesul este slab.
- Deci nu am nevoie de cules bun, si nici de stimulare pentru dezvoltarea nucleilor!
Pentru exemplificare am atasat si doua filmulete pe care te invit sa le urmaresti cu atentie.
https://www.youtube.com/watch?v=F84C2mBrXvI
si
https://www.youtube.com/watch?v=Y9vlZi203Go
Daca lucrezi pe sistemul Maximus si stapanesti bine cel putin elementele de baza, te invit sa ma provoci adresandu-mi intrebari sau nelamuriri. Pentru ca imi plac provocarile voi face tot posibilul sa raspund fie aici, sau pe forum.
Pe curand!
Salut!
Am ales acest titlu pentru ca in acest material, la inceput de an vreau sa lamurim cateva aspect importante. Chiar daca in ultima vreme nu am mai fost foarte activ pe forum si pe site, lucrez in continuare la proiectul meu, care va fi impartasit tuturor la momentul potrivit.
Dupa cum stii deja, tot ceea ce prezint pe acest site face parte din experienta mea personala.
Despre varooza noi am mai discutat, si oricat s-ar discuta, se pare ca este un subiect de actualitate . De ce? Pentru caā¦inca nu s-a gasit un medicament, un tratament care sa rezolve problema acarienilor.
Parerea mea: Nici nu trebuie sa se mai caute asa ceva, pentru ca majoritatea tratamentelor( si aici ma refer la cele bazate pe substante chimice) au efecte adverse.
Se stie acum si despre VSH si albine care lupta singure contra acarianului.
Despre tratamente cu acizi organici, timol, uleiuri esentiale. Despre stupi rotativi sau zahar pudra( aceasta din urma constituind in primul rand o metoda de evaluare a infestarii la un anumit moment).
Dar totusiā¦.acarianul este acolo si da batai de cap tuturor stuparilor. Cine nu trateaza, ramane fara albine in urmatorii ani!?
Hmā¦.afirmatia aceasta am auzit-o si eu cu ani in urma, dar am fost sceptic de la inceput, si bine am facut. De fapt, este o afirmatie falsa!
Din simplul motiv ca albinele nu trebuie tratateā¦ca niste vietati care trebuie tratate!
Dar daca nu le tratam, supravietuiesc? Da. Dar trebuie sa avem grija cum folosim cuvantul ātratamā. Aici este vorba despre abordarea problemei. Se porneste din start de la o abordare gresita. Adica, daca vrem sa scapam de acarieni, nu trebuie sa ii distrugem cu tot felul de substante. Pentru ca, avand in vedere numai acarienii, scapam din vedere albinele. Iar albinele si acarienii sunt unaā¦daca ar fi separati, nu ne-ar mai incurca. Deci trebuie sa analizam problema si din celalalt punct de vedere, al albinelor.
Adica sa gandim si sa actionam holistic.
Nu putem sa rezolvam o parte si sa o vatamam pe cealalta. Acarienii trebuie distrusi, dar albinele nu, ele trebuie inmultite. Deci, doua parti intr-un intreg, care merg fiecare in sensuri opuse. Daca mergem numai intr-un singur sens, oricare ar fi acela, nu vom avea sanse de reusita.
Ce este deci de facut? In primul rand sa renuntam la conceptul de ātratamentā. Tratamentul actioneaza intr-un singur sens. Eventual pentru inceput poate fi inclusa aplicarea anumitor substante organice care afecteaza acarienii, ca metoda radicala. Dar aceasta nu este insa solutia completa.
De fapt, este ceea ce vroiam sa-ti spun la inceput: varooza exista inca si pune probleme pentru ca este abordata necorespunzator.
Iar acum unele sugestii pentru o abordare corespunzatoare. Cateva dintre ele au fost abordate in ultima mea carte, nu le mai dezvolt, le voi enumera:
1. Controalele ādeseā, cheia marilor succese. Adica de maxim 2 ori pe an in sezon, primavara si vara tarziu. Am dedicat acestui aspect multe pagini. Acolo am vorbit si de aplicarea selectiva a substantelor organice, la nevoie.
2. VSH? ā¦Nu. Eu nu cred in acest VSH transmis doar pe linie genetica. Adica unele colonii il au si altele nu, sau unele mai mult, altele mai putin. De fapt toate il au, dar el este in stare latenta, inhibat mai mult sau mai putin de diferiti factori. Si ca sa fiu putin mai contra, este impropriu numit āVSHā. Pentru ca nu este un comportament special, ci este parte integranta din fiinta si viata albinei. Asa cum aduna polen, miere, ingrijeste puietul, etc. Concluzie: acest āVSHā nu exista, el este prezent dintotdeauna asa cum este instinctul matern la mamifere. Selectie pe VSH? In nici un caz.
3. Fagurii cu puiet de trantor?!Rama claditoare?! Nicidecum. O alta directie gresita. Pentru ca, exista perioade din an in care acarienii nu merg pe puietul de trantori. De ce? Aceasta intrebare o adresez de ani de zile multor persoane. Pana acum nu am primit nici un raspuns plauzibil. Cert este ca, eliminand periodic puietul de trantori reducem tot la fel vitalitatea coloniei de albine.
4. Matci tinere si colonii cu vitalitate crescuta. Din nou un subiect prezentat amanuntit in carte.
5. Hrana de calitate, miere si polen. Fara suplimente.
Si ar mai fi, dar toate la momentul potrivit. In acest articol nu am avut intentia sa te invat cum sa scapi de varooza, ci doar sa evidentiez o alta abordare. Abordarea mea proprie. Asa fac eu. Si pentru albinele mele varooza nu mai reprezinta de multi ani o problema.
Daca subiectul ti s-a parut interesant da-i un like mai departe, sa ajunga si la altii. Pentru a primi noutatile in continuare nu ezita sa te abonezi la newsletter.
Pe curand!